Aspect si prezentare: floarea erbacee, cu origini exotice, este foarte apreciata pentru eleganta si dimensiunile pe care le capata la maturitate, cand formeaza o tufa voluminoasa de frunze, ce pot atinge 1,5 m lungime. Tocmai din aceste considerente este una din plantele des folosite la decorarea birourilor, holurilor spatioase, dar mai ales a incaperilor mari, cu spatii libere si foarte bine aerisite.
Conditii de ingrijire/cultivare: Fiind o planta cu origini exotice, pentru o dezvoltare frumoasa si pentru a capata dimensiuni impresionate, trebuie sa tineti cont, in mod special, de cerintele de apa si umiditate.
Caldura si lumina intensa din timpul verii ajuta la formarea noilor frunze, acestea aparand doar dupa uscarea celor imbatranite. O locatie cu 22?26 grade Celsius si cu lumina intensa, chiar 3-4 ore de soarte dimineata, este foarte benefica pentru o infruzire frumoasa. Trebuie ferita de arsita verii, soarele amiezilor caniculare poate provoca arsuri puternice ale frunzelor.
In stransa legatura cu temperatura, este umiditatea atmosferica de care Alocasia are mare nevoie. In locatii cu aer foarte uscat si mai ales in spatii inchise, fara o aerisire corespunzatoare, planta va fi imediat atacata de acarieni (paianjenii rosii). Pentru a evita aceste neplaceri si pentru a va bucura de un frunzis verde sanatos, vara sau cand temperaturile depasesc 20-22 grade Celsius, pulverizati frunzele cu apa. E bine sa efectuati aceasta operatiune cat mai des, chiar zilnic, pentru a preintampina atat invazia acarienilor dar si brunificarea si uscarea frunzelor.
Fertilizarea se impune doar la exemplarele mai vechi de un an, si numai in perioada de vegetatie. In acest sens, se va aplica in apa de udare, la fiecare 2 saptamani, incepand din aprilie si pana in octombrie, un ingrasamant lichid pentru plante verzi.
Considerata prin excelenta, o planta ornamentala prin frunzis, Alocasia macrorrhiza, nu infloreste in conditii de interior. In mediul de origine, produce anual cate o floare specifica plantelor din familia Araceae, de forma unui spadice, invelit intr-o spata de culoare alb-galbuie.
Inmultirea este extrem de dificila. Se poate realiza doar din lastarii/puii aparuti la baza plantei, chiar langa tulpina, fapt care se intampla destul de rar, sau prin butasirea unei portiuni de rizom. Aceasta ultima metoda este si mai greoaie intrucat portiunea taiata de rizom trebuie dezinfectata/sterilizata, altfel riscul de putrezire al rizomului este ridicat.
Trucuri si sfaturi speciale: Pulverizarea frunzelor pe timpul verii este vitala, lipsa umiditatii atmosferice fiind adesea motivul principal pentru inbolnavirea si apoi pierderea acestei plante.
La plantele mici, se recomanda schimbarea substratului in fiecare primavara. Pe parcurs ce planta se dezvolta, radacina rizomatoasa creste si ea destul de mult, astfel incat este suficienta doar o surfatare a substratului, la fiecare repunere in vegetatie.
Dupa manipularea plantei (indepartarea frunzelor uscate, butasirea rizomilor, despartirea lastarilor sau schimbarea pamantului), spalati-va bine pe maini, intrucat seva acestei plante este extrem de toxica.