IEDERA-

Plante cataratoare - iedera

Iedera este denumirea generica data plantelor cataratoare cu tulpini foarte lungi, lemnoase, care se pot raspandi atat pe orizontala alcatuind un covor verde sau pe verticala, folosindu-se de orice suport precum ziduri, arbori, stanci.

 Din genul Hedera fac parte specii care pot fi intalnite in mai toate regiunile, cu precadere in Europa, Asia si nordul Africii. Sunt foarte apreciate de horticultori pentru impactul lor intr-o amenajare.

Plante cataratoare - iedera

Cu totii am putut observa case cu peretii acoperiti de iedera, total sau partial. Le-am vazut incolacindu-se in jurul unui trunchi sau atarnand peste o fatada, dirijate pe un spalier, pe un foisor sau umbrar.

Oricum am privi, iedera creeaza senzatia de salbatic, de relaxare si liniste. O putem ghida dupa bunul plac, ea nu este pretentioasa si va creste exact cum avem nevoie.

Pulverizati periodic frunzele cu apa

Are nevoie de apa, dar nu foarte multa in pamant. Iedera iubeste apa din atmosfera, de aceea pulverizarea frunzelor o revigoreaza mai ales in serile fierbinti de vara. Foarta multa apa in pamant o usuca insa repede, pentru ca radacinile ii putrezesc.

Se inmulteste repede si lejer, prin butasire sau marcotaj. Taiati lastari si plantati-i intr-un ghiveci cu un pamant gras, de frunze (pamantul de padure, usor acid, este excelent).

Daca tineti ghiveciul intr-un loc umbros in scurt timp planta va inradacina si poate fi transplantata.

Creste si in gradina si in ghiveci

Iedera este atat o planta de gradina cat si de ghiveci. Cei care tin iedera pe balcon, iarna trebuie sa o mute iarna in casa, deoarece radacinile pot degera in ghiveci. Iedera crescuta astfel este mai sensibila decat cea de gradina si nu va creste mare.

Puteti lasa iedera sa atarne peste marginea ghiveciului, sau, cu ajutorul unui mini-spalier construit din cateva bete si sarme, ii puteti da forma dorita. Iedera poate fi tunsa, pentru a stimula ramificatia. In acest caz, ea va capata aspectul unei tufe.

 Cel mai mare dusman al iederei este o insecta numita paianjenul rosu. El ii inteapa frunzele care se coloreaza apoi in cenusiu si se ofilesc. In general, daca avem grija sa pulverizam iedera cu apa, paienjenii vor sta la distanta, ei apar numai daca in incapere este cald si atmosfera uscata. Daca apar, ii putem observa mai greu cu ochiul liber, sunt foarte mici. Ii recunoastem insa dupa panza foarte fina care apare pe frunze.

 Daca iedera a fost atacata, nu intrati in panica! Stergeti frunzele cu un burete ud, imbibat intr-o solutie de apa si sapun de casa. Este un tratament ieftin si care da roade de cele mai multe ori. Daca doriti un tratament “profesionist”, mergeti la o florarie sau o farmacie fitosanitara si cumparati un acaricid (denumiri comerciale: Pennstyle, Demitan, Mitac, Neoron, Nissorun)

INMULTIREA PLANTELOR TARATOARE

Inmultirea prin stoloni
Se practica la unele plante flexibile, taratoare, care poarta la extremitatile lor rozete de frunze ce dezvolta treptat radacini.
Acestea se detaseaza usor de plantele-mama si se pun in ghivece, intr-un amestec usor, din turba, mranita si nisip. In cazul in care plantele nu au radacini, se pun la inradacinat ca si butasii sau se lasa legate de planta-mama prin stoloni, 2-3 saptamani.

Inmultirea prin muguri adventivi
Unele specii floricole au capacitatea de a forma plantute mici, din mugurii adventivi situati pe pendunculi florali (de exemplu, Bryphyllum tubiflorum), pe marginea limbului foliar (Bryophyllum daigremontianum) sau pe nervura mediana (Bryophyllum viviparum). Mugurii se desprind de planta-mama, se pun in amestec de pamant si in scurt timp formeaza noi plantute.

Marcotajul
Este o metoda mai putin folositapentru inmultirea plantelor de interior.
Se aplica la plantele ale caror tulpini, puse in contact cu pamantul, au capacitatea de a emite radacini, se aplica la plantele ai caror butasi inradacineaza mai greu si la cele degarnisite de frunze la baza.
Marcotajul seamana cu butasirea, dar se deosebeste prin faptul ca marcotarea ramane atasata de planta-mama. Aceasta se separa de planta-mama numai dupa inradacinare. Plantele pot fi inmultite prin doua tipuri de marcotaj: marcotajul terestru si marcotajul aerian.
Marcotajul terestru se aplica plantelor verzi, cu tulpini flexibile, taratoare (iedera, plectrantus, ficus repens, filodendron, pothos, etc.) sau anthurium, prin musuroirea bazei tuplinii.
Se alege o tulpina tanara, se pregateste ghiveciul cu amestecul de pamant, se curbeaza, se fixeaza si se ingroapa tulpina in pamant.
Pentru a usura inradacinarea, la plantele cu tulpini mai groase se efectueaza incizii pe partea inferioara. Extremitatea tulpinii care iese in exteriorul ghiveciului se paliseaza vertical pe un tutore.
Se uda cu regularitate si se detaseaza marcota de planta-mama, numai dupa aparitia noilor frunze si muguri.
Marcotajul aerian este practicat la plantele care au tulpini si ramificatiirigide, lignificate, ca: ficus, dracena, croton, aralia, leandru, care nu pot fi curbate.
Metoda este folosita mai mult pentru recuperarea sau regenerarea unor plante degarnisite de frunze. Marcota se efectueaza intre internodii, sub frunze, cu o lama sau cu un briceag ascutit, crestand oblic tulpina si efectuand o incizie circulara.
Incizia nu trebuie facuta prea adanc, iar scurgerile de latex de la ficus, de exemplu, se opresc cu apa calduta. Crestatura se mentine deschisa prin inserarea unei pene (de exemplu, un bat de chibrit), pentru ca tesuturile sa nu se sudeze. Se fixeaza un manson din plastic, umplut cu turba umeda sau muschi de jur imprejurul tulpinii. Mansonul se inchide deasupra si sub crastatura. Se uda cu regularitate turba si dupa circa o luna sau o luna si jumatate, in manson apar radacini. Tulpina marcotata este taiata sub radacini si se pune in alt ghiveci.
Operatiunea se poate efectua cu succes din aprilie pana in iulie.

Altoirea
Se practica la unele specii de cactusi (echinopsis, ericereus) si consta in alipirea unei portiuni de tulpina pe o planta iaradacinata (portaltoi).
Se taie orizontal, cu o lama de ras, tulpina portaltoiului, la 10-12 cm de la baza. Se recolteaza altoiul (excrescenta sau partea terminala a tulpinii) si se pune pe portaltoi, avand grija ca partile sa se suprapuna perfect. Se asigura alipirea cu ajutorul unui elastic, trecut pe sub ghiveci si deasupra altoiului. Fuziunea dintre altoi si portaltoi se produce in cateva saptamani.